Hristos a inviat!
N-am mai scris de mult… Cred ca starea aceea de fara chef s-a perpetuat… Sau poate lipsa de timp m-a impiedicat sa mai scriu… sau poate nu am mai avut nimic interesant de spus…
Anyway, vreau doar sa postez o fotografie facuta de Andreea Blanatui. Special! 
P.S. Votati, va rog
M-am trezit azi cu starea asta. Am ajuns la serviciu si aceeasi stare… Acelasi drum, aceleasi locuri, aceiasi oameni plictisiti, acelasi tramvai, acelasi metrou…
Apropo de metrou… Cica din 550 de ani cati a implinit Bucurestiul, 30 i-am petrecuta impreuna… adica noi cu metroul… Si, drept cadou de aniversare, ce ne-a oferit Metrorexul? Calatorii cu pret redus? Calatorii gratis? Nici pomeneala. Ne-a oferit nervi, inghesuiala, trafic paralizat, intarzieri la serviciu… Ne-a oferit ditamai greva!! Pai bine, domnilor de la Metrorex, asa sarbatorim? Asa ne multumiti ca datorita noua aveti salarii la care unii nici nu indraznesc sa viseze? Eu, calator cu metroul va “multumesc” enorm! In numele tuturor! Si v-as face si-un cadou, o urare… Dar mi-e ca mi se va bana contul pe WordPress pentru limbaj explicit!
Revenind… da, nu am chef azi… nu am chef de nimic… Vorba alora de la Vama Veche…
Azi sunt intr-un “Vama Veche mood”. De aceea ii mai citez cu ceva:
Progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde… esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur… esti identificat
nu mai poti sa refuzi… nu te lasa sa crezi…
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti…
S-a dus si Dinica… Rand pe rand, toti actorii nostri se duc… sus…
Spunea Stela Popescu la un momentdat: “S-a strans o gasca extraordinara acolo sus…” Si avea dreptate.
Actorii nostri, marii nostri actori, care odinioara ridicau salile in picioare, care primeau aplauze minute in sir si care, acum, incearca sa-si mai intregeasca veniturile mizere (a se citi pensia de artist) jucand in telenovele… Ei mor, pe rand. Majoritatea sunt trecuti de 60-70 de ani si ii vedem cu ne parasesc…
Imi spunea o prietena, de varsta cu mine, ca noi, astia din generatia de 25-30 de ani, suntem foarte norocosi, ca am apucat sa-i vedem pe Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Ilarion Ciobanu, Stefan Banica jucand. I-am prins in viata, i-am prins pe scena, i-am prins in filme ( si ma refer la adevaratele filme, nu la telenovele). Dar de acum inainte? Cine va mai fi ca ei? Actorii tineri, sa-mi fie cu iertare, dar nu am vazut niciunul si nu cred ca se va naste vreunul in curand care sa straluceasca asa cum o faceau ei… Si cum inca o mai fac Valentin Uritescu, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu, Mircea Albulescu, Florin Piersic, Marin Moraru si altii ca ei. Exita o Emilia Popescu, un Horatiu Malaele, un George Mihaita… din generatia “medie” care incearca sa-i ajunga din urma pe ei, pe maestrii… Dar din generatia tanara… prefer sa nu mai zic nimic.
Sa-i pretuim pe actorii nostri dragi cat inca mai sunt in viata! Sa mergem la teatru, sa-i vedem, sa ne bucuram de ei si sa-i bucuram si noi cu aplauze! Sa nu-i mai pomenim si sa-i ridicam in slavi NUMAI DUPA ce mor. Sa ii laudam acum, sa-i admiram si sa le aratam ca ne pasa, ca-i iubim, aplaudandu-i!
Fara alte cuvinte… Versurile de mai jos spun totul!!
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, respect
Noi vrem respect, vrem respect
Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece
A venit apa caldă? A venit, da-i rece
Rupem tăcerea
Aşa stă treaba
Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă degeaba
Din nou pentru putere se bat
Când şcolile cad peste copii
E un iad
Acum, că eşti bătrân, totul se transformă în scrum
Spitalele sunt ultima haltă pe ultimul drum
Ne târâm pe drumuri, prin gropi ca prin nisipuri
Ei nu simt nimic că-şi pun la căldură (…) în jeepuri
Banii sunt scopul
Ei vor totul cu justiţia
Îţi fură libertatea când nu au ce să-ţi mai ia
Mergem la muncă, plătim taxe, taxe
Ei ne zâmbesc
Indiferenţa lor o simţim până-n oase
Nu vrem funcţii, nici putere
Sistemul e defect
Noi ducem ţara-n spate
Vrem respect!
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!
Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!
Rupem tăcerea, poate v-am rupe gâtul
Calculăm în prostia noastră că ni s-a urât cu urâtul
Copiii se dau pe gheaţă, în săli de clasă
Sărăcia apasă
Bătrânii îşi caută demnitatea rămasă
Plătim autostrăzi care nu se mai fac
Şi ne oprim să ne tragem sufletul în primul copac
Legaţi în pat, în salvare, cu borşul pe-afară
Ne tremură mâna că trebuie să dăm şpagă la drum de seară
Ies lipsă 30 de miliarde, de argint
Să trăiţi bine, fraierilor! Iuda, ne ameninţi?
O ducem bine, nu-ţi face griji, e totul perfect
Ne mai ajunge să cerem acum. Cerem respect!
23 de milioane de nesimţiţi, de coate goale
Îşi permit să încurce coloanele oficiale
Uite ţuică, uite femei şi sarmale, pentru cei aleşi
Cauţi dreptatea frate? Caută uşa şi ieşi!
Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!
Sugeti un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi
Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi
Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri
Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!
Cu toate că va fi greu să nu minţi în campania electorală
Promitem să ne vedem din 3 în 3 luni în Piaţa Universităţii
Promit că voi face autostradă suspendată peste Bucureşti
Promit că vom da 20.000 de euro tinerilor care se întorc acasă
Ca să ne vadă autostrada, bineînţeles
Totodată, am vorbit cu NASA să trimitem un pilot român în spaţiu
Probabil un mecanic beat, de locomotivă, care mai trage pe nas
Dacă nici el nu ne rezolvă problemele
Promit că îmi voi da demisia în 5 minute de la votul din Parlament!
Noi vrem respect, respect!
Noi vrem respect, respect !
Noi vrem respect, respect!
Am gasit povestea lui Bogdan pe WordPress, strigatul disperat al unui tanar de 28 de ani, care are o singura dorinta: sa traiasca. Viata lui costa 60.000 de euro şi depinde de o operatie pe creier ce poate fi facuta in Germania. Ii e jena ca trebuie sa ceara bani şi mila, dar, in situatii disperate, orgoliul nu mai conteaza. Ajutati acest tanar care simte in ceafa, in permanenta, suflul inghetat al mortii… Va redau, mai jos, cateva pagini din jurnalul lui Bogdan de pe blog.
Sabia de deasupra capului
Ca orice tanar de varsta mea, pana acum cateva luni nu ma gandisem niciodata la moarte. Cel putin, nu la a mea. Ma numesc Bogdan Curelea, am doar 28 de ani si simt ca mai am atat de multe de facut pe acest pamant. Iubesc viata, iubesc oamenii, imi iubesc familia si prietenii. Ma simt pierdut printre diagnostice fatale si mi-e teama de ziua fatidica, acea zi in care voi fi pe masa de operatie, neavand certitudinea ca o sa ma mai trezesc vreodata, din cauza unui diagnostic: cavernom fronto parietal. Probabil ca multora dintre voi nu va spune nimic, dar pentru mine reprezinta sabia de deasupra capului. O vorba din popor spune, insa, ca Dumnezeu nu ne inchide o usa fara sa ne deschida o fereastra. Fereastra mea este faptul ca pot face aceasta operatie, dar costurile ridicate imi pun alte piedici.
Pentru asta am nevoie de ajutor din partea semenilor mei.
Am nevoie de aproximativ 60.000 de euro ca sa traiesc.
Boala infrange orgolii si vieti
Ma gandesc, uneori, cum e mai bine: sa mori subit, fara sa stii nimic sau sa fii condamnat la moarte, sa stii ce urmeaza sa ti se intample, sa ai timp sa iti iei ramas bun de la toti cei dragi…
Niciodata in viata nu m-am gandit ca voi fi pus vreodata in situatia de a cere celor din jurul meu mila. Mila si bani. Pentru ca asta fac. Dar iata ca boala infrange tot in calea ei: orgolii, vieti… Ma va infrange si pe mine. Si imi doresc atat de mult sa traiesc. In urma cu ceva timp, mi-as fi dorit alte lucruri, materiale, dar iata ca acum, tot ce imi doresc este sa traiesc. Pana acum nu m-am gandit niciodata la intemeierea unei familii. Tot ce aveam in cap la 28 de ani era cum sa avansez in cariera si multe alte maruntisuri puerile si trecatoare, dar acum ma gandesc ce frumos ar fi sa am un copil, numai al meu, dar probabil ca nu o sa mai pot face asta vreodata, din pacate… Vreau sa traiesc. Va rog sa ma ajutati.
Am fost diagnosticat: cavernom fronto parietal in partea stanga a creierului, in urma aparitiei unei semi-pareze pe partea dreapta a corpului. Cavernomul reprezinta o malformatie rara de ghemuri vasculare, manifestarea clinica cea mai frecventa fiind hemoragia, crize epileptice, cefalee etc. Pana la ora actuala, persoanele care sufereau de aceasta boala nu aveau sanse prea mari de supravietuire, deoarece malformatia denumita cavernom se dezvolta in apropierea centrilor nervosi ai creierului, iar interventia chirurgicala este foarte dificila.
Operatia, o prioritate, dar nu in Romania
Totul a pornit intr-o seara cand m-am trezit ca nu mai pot misca degetele de la piciorul drept si, la putin timp dupa, nu mi-am mai putut misca piciorul.
Dupa saptamani intregi de plimbat prin spitale si de primit tot felul de diagnostice, gen hernie de disc si altele, am ajuns la spitalul de Neurologie si, dupa ce am efectuat o tomografie si un RMN a sosit si diagnosticul corect. Mi s-a spus ca semi-pareza se declansase din cauza acestui cavernom aparut pe creier. Mi-am revenit din semi-pareza, iar viata a reintrat partial in normal.
Unii medici mi-au spus sa nu ma grabesc daca nu ma mai deranjeaza, pentru ca exista pacienti care traiesc cu astfel de formatiuni toata viata. Dar in urma cu o luna si jumatate cosmarul a reinceput. Cavernomul a sangerat facandu-ma sa-mi pierd cunostinta, controlul membrelor de pe partea dreapta si a dus la declansarea unor crize Jacksoniene (spasme ale muschilor de la mana si piciorul drept). Mi-au spus ca totusi sunt un norocos, pentru ca sangerarea a fost minima.
De atunci sunt in spital iar acum operatia este o prioritate pentru ca acest cavernom poate sangera din nou, iar riscurile…
In momentul in care un neurochirurg mi-a spus ca trebuie operat am acceptat imediat. Numai ca medicul, cu renume la nivel national, a omis sa-mi spuna si care sunt sansele de reusita ale acestei interventii. Printr-o conjunctura benefica pentru mine, un alt medic, de aceeasi specializare, mi-a spus ca efectuarea unei astfel de operatii in Romania reprezinta un risc de peste 70%.
Ce inseamna riscul? Sa mor sau sa raman paralizat pe partea dreapta!
„La tine acest cavernom este in profunzime si daca era la suprafata puteam sa intervenim fara sa riscam sa apara probleme foarte mari in timpul interventiei. Insa in cazul tau, operatia ar putea fi facuta cu succes numai la o clinica din strainatate, care are aparatura necesara monitorizarii nervilor in timpul interventiei”, acestea au fost cuvintele medicului care, pot spune, ca in acel moment mi-a salvat viata.
Am inceput sa cer parerea si altor specialisti si concluziile lor au fost aceleasi: interventia respectiva nu poate fi efectuata in Romania, din cauza gradului foarte mare de risc de a ramane cu sechele si din cauza lipsei aparaturii necesare monitorizarii nervilor cranieni in timpul operatiei.
Am aflat de clinica INI din Hanovra, Germania, care are aparatura necesara efectuarii unor investigatii si interventiei chirurgicale, cu sanse de reusita de peste 90%.
pe blog la http://bogdancurelea.wordpress.com/
sau la telefon 0761.631.897. Il puteti ajuta donand in urmatoarele conturi:
Titular: Curelea Bogdan Alin - CNP 1810331250584
RO27 RNCB 0778 0763 1382 0001 (RON) BCR Craiova
RO97 RNCB 0778 0763 1382 0002 (EUR) BCR Craiova
Cod SWIFT: RNCB ROBU
RO82 BREL 0002 0003 2269 0100 (RON) Libra Bank Craiova
RO98 BREL 0002 0003 2269 0200 (EUR) Libra Bank Craiova
Cod SWIFT: BLRE ROBU
Articol publicat in
Ce m-a determinat sa scriu acest post este acest clip: http://www.youtube.com/watch?v=bU7ezrg-Ntk
Aveti rabdare putin si o sa vedeti cum Rimaru de la RACLA nu numai ca joaca pe manea cu figuri de dans de hip-hop, dar si canta alaturi de Guta. Incredibil, nu? Un singur cuvant imi trece prin cap: prostitutie! Muzicala.
Sa stabilim de la inceput. Nu condamn manelele. Reprezinta un gen muzical, de un anumit nivel, agreat de multi romani. Nu comentez. De gustibus et de coloribus non disputandum.
Dar cum, Doamne iarta-ma, sa cante un rapper cu un manelist? Sunt pur si simplu, doua genuri atat de incompatibile incat… e ca si cum ai face un gem de nuci cu vinete.
Si nu pot sa cred ca Rimaru, unul dintre pionierii rap-ului in Romania, mentorul multora dintre cei care au venit dupa el, cel care creaza Rime Alese Care Lovesc Adanc… Mi-e greata!
Nu stiu exact de cand e inregistrarea asta, dar nu cred ca fie foarte veche… Probabil doi-trei ani… Ca cica acum Guta nu mai are mustata…
Daca alaturarea Maiei Morgenstern cu Vali Vijelie intr-o emisiune tv a starnit valuri de polemici, alaturarea aceasta mi se pare strigatoare la cer. Maia nu a jucat intr-o piesa de teatru cu Vali, nu au “prestat” impreuna servicii artistice, doar au participat impreuna la o emisiune de unde a primit fiecare o suma. Ok, poate ca alaturarea nu-i face cinste Maiei, dar, in vremurile astea, pe praful asta… omu’ mai face compromisuri pentru a mai castiga un ban. Sa zicem ca inteleg oarecum. Dar ca un rapper sa cante cu un manelist o manea… Fratilor, asa ceva este… nu stiu, serios, nu am cuvinte sa descriu.
Si mi-e ciuda ca mi-a placut candva RACLA…
P.S. Am ascultat dimineata la Radio ZU o melodie care mi s-a parut draguta… Voltaj si Damian & Brothers. Ciudata alaturare, nu? N-am retinut numele melodiei, nici nu am gasit-o inca pe net. Dar suna relativ bine… Este in stilul Voltaj, si pe fundal, cand nu canta Calin, se auzeau acorduri de muzica tiganeasca (acordeon, cred)si un nene care spunea ceva… in stilul Ternipe. Interesant… Mai ales ca pe Damian il ascult si-l respect, este un artist si muzica lui este de calitate.
voi reveni cu un link atunci cand gasesc combinatia cu Voltaj. Pana atunci va las doar cu gasca lui Damian:
http://www.youtube.com/watch?v=h1e2Dgl4RgE
UPDATE
Am uitat sa scriu mai devreme despre o alta… cum naiba sa-i spun? Alta anomalie, ca sa fiu eleganta. Paula Seling, una dintre cele mai bune voci romanesti, a cantat alaturi de Florin Salam… ma rog, ea a cantat, el s-a straduit sa se faca auzit dar nu prea i-a iesit… n-am inteles niciodata de ce… Judecati si voi: http://www.youtube.com/watch?v=1DzS0h2SElE
Am gasit acest filmulet pe Youtube. Da, stiu, e vechi, dar eu acum l-am descoperit si mi-a placut la nebunie.
Il postez aici.
http://www.youtube.com/watch?v=oEH2gh-zsxM
Enjoy!
Bai fratilor, astia chiar au innebunit cu totii?
Citeam ieri prin presa si am vazut si dezbaterile la televizor… Trepadusii lui nea Caisa asta de se crede mare si tare au propus, intr-un document de 400 (??) de pagini legalizarea prostitutiei si legalizarea drogurilor usoare. Progenitura lui s-a “scapat” la un momentdat (si, deh, o intelegem, ca ea e plina de succesuri), declarandu-se de acord cu legalizarea consumului de stupefiante usoare… Au impanzit orasul tot felul de magazine care vand produse ce pot fi considerate stupefiante din moment ce, consumate, au cam aceleasi efecte.. E unul chiar pe Calea Dorobanti, pe unde isi cam facea veacul si domnisoara in cauza…
Desteptii astia spun asa: “Consumul de droguri trebuie descurajat, dar cu diferenţele de rigoare între drogurile uşoare şi drogurile tari, în special cele injectabile precum heroina care au efecte negative devastatoare. Incriminarea consumului produce efecte secundare grave precum refolosirea seringilor care conduce la transmiterea unor boli grave”. Fratilor, drogu’ e drog, se numeste drog pentru ca provoaca dependenta. Nu exista diferenta intre unul usor si unul tare, pentru ca, o data obisnuit cu un drog usor, daca omul vede ca “nu pateste” nimic, atunci isi spune: hai sa-l incerc si pe ala, ce poate sa-mi faca? de la asta nu am patit nimic.
Am cunoscut, la un moment dat, un fost consumator de droguri, care a stat pe la dezintoxicare luni bune, care si-a pierdut aiurea 3 ani din viata. Pana la urma s-a vindecat, a reusit sa scape, dar numai mama si sora lui stiu prin cate au trecut si cat s-au chinuit cu el pana a scapat. A scapat e mult spus, pentru ca a ramas cu tot felul de probleme medicale (ficat, rinichi etc.) cauzate de consumul de droguri. A plecat de la o tigara de marijuana pe saptamana… a ajuns la 3 injectii de heroina pe zi…
Mai vreti sa lasati liber consumul de stupefiante usoare?
Dar sa revenim la prostitutie. Trecerea acestei meserii in nomenclator ar insemna un control al prestatoarelor care umplu de boli “cumparatorii”, infiintarea unor centre de asistenta care sa le examineze periodic si sa le ofere prezervative gratis. Ar insemna, cica, si eliminarea proxenetilor…
Sa fim seriosi! Prostituatele vor lucra cu carte de munca? Vor plati impozite si taxe la stat? Clientii vor fi contabilizati intr-un registru? Li se va elibera bon fiscal cu stampila? Si daca valoarea serviciilor prestate sare de 100 de lei, atunci primesc factura? Si chitanta? Pot fi decontate? Pot plati direct cu cardul? Si as putea continua cu intrebarile…
Adevarul este ca am rezolvat tooooooooooate problemele tarii, toate neajunsurile, toti somerii au locuri de munca, toti medicii sunt platiti cum trebuie si nu mai trebuie sa le dai spaga pentru o injectie, toti pensionarii au un trai decent, toti copiii din centrele de plasament sunt curati, bine ingrijiti si nu mai sunt trimisi la produs sub obladuirea ingrijitorilor… Numai astea doua probleme erau nerezolvate…
Bravo baieti, sunteti tari! Ati reusit! Mi-e scarba de voi! Am zis!
Este geniala, imi place la nebunie. Spre rusinea mea, nu stiam de existenta acestui roman pana nu l-au editat colegii de la Jurnalul National, la Biblioteca pentru toti. Il stiam pe Drumes din “Invitatie la vals”…
Termin cartea si revin.
